povestiri pescaresti

Am plecat pe la 6 seara. Vreo 3 km. Am
luat un plic cu starleţi de la magazinul de
pescuit. Până la urmă, cu câteva opriri
(apă, cafea, grisine), la 7 eram acolo.
Nişte pietre, dale mari, de fapt, sunt
nişte plăci de beton de la un vechi baraj sau pod.
M-am apucat să-mi fac undiţa, montura...
Un cârlig mic cu ochet, o bucată de fir
textil pt forfac, cârligul, legat cu nodul
fără nod, un vârtej mic, după vârtej am
pus un plumb culisant de 5 grame, un opritor şi-o plută ca
semnalizare. În cârlig,
o boabă de sweet corn. Am încercat să
dau exact lipit de placa de beton într-un
vârtej, îmi trebuia un plumb chiar mai
greu. Stăteam sus pe piatră, apa era
lângă mine, în stânga mea, ştiam că sub plăci e chiar groapă, stăteam pe dale,
deasupra ei, acolo stă ascuns, la răcoare.
Şi-am început să mă uit la vârful micii
lansete. Pluta era lipită de piatră. Mă mai
uităm din când în când. M-am aşezat. Am
băut cafea, apă, am mâncat grisine. A început să se-ntunece, pleca toată
lumea: de la peşte, de la scăldat, de la
plajă... Am scos un starlet, l-am frânt
între degete, l-am scuturat ca pe-o fiolă
de algocalmin, l-am activat, l-am lipit cu
scoci de vârful vergii. Când, pe la 10, era deja beznă, tzac-tzac şi
vârful s-arcuieşte.
Înţep, mulineta cărâie... Varga trosneşte,
pâraie, se-arcuieşte până la fracturare...
E, aici ezit ! Să zic că l-am prins şi-avea 2
kile sau 4. Sau să zic că m-am luptat cu el
vreo juma de ora (nu mai vedeam, nu ştiam ce e, un câine m-amuşina, se
închisese la kaufland, pe podu' mare
becurile erau tot mai strălucitoare, luna
intrase în nori, aveam ţânţari şi-n gură,
era cald, transpiram, simţeam sarea pe
limbă, pe ochi, pe buze...) şi l-am scăpat. Mi-a rupt şi m-a rupt de oboseală.
Ezit !

http://ghid-clean.blogspot.ro