Mii de peturi întâlnite-n cale, mii de doze scofâlcite, pungi zburând, albe, roşii, negre, sute de caserole plutind pe ape, muştar sleit, cârnaţi rătăciţi, pe stradă, la tv, la bufet, mii de geamuri de microbuze, tramvaie, troleuri închise, mii de holuri vinete şi triste, mii de clădiri de birouri cu suflet... mii și zeci de mii de figuri, sute de speranțe, zeci de cai în apartamente, mii de miei sacrificați, pentru cine?... un MOMENT, un MOMENT dăruit ţie, o şaorma cu damf de motorină.
Și-o bere la pet.
Gata, am găsit!
Și era lângă mal, dădeam în larg şi când colo crăpcenii erau la rădăcina trestiei, la tulpină.
Fiţi atenţi:
1. elevii trebuie să vină fizic la şcoală;
2. elevii trebuie să citească şi să scrie;
3. elevii trebuie să povestească ce au citit și-au scris;
4. primele 3 încă o dată, cam atât.
5. tot ei trebuie să găsească o boabă de piper în cea mai insipidă, incoloră şi inodoră oră. De ex., câte cuvinte pe minut emite profesorul? Sau: profesorul o avea bicicletă? ce fel de? Sau: cum o fi la Ștorobăneasa? Sau: la Pielea o fi nins întins?
6. după toate astea, fiind el relaxat şi senin, și în cunoștință de cauză, elevu' nostru poate să ia bacu' şi, dacă l-a luat, să treacă malu', că acolo trage mai bine, e mai multă trestie şi apa mai adâncă.
Aceste sfaturi uluitoare au fost păstrate multă vreme secrete, au fost ținute sub obroc. Au fost ascunse în manuscrisele de la Cucueți. Unele mai licăreau intermitent și la Licuriciu. Altele erau de nevăzut la Orbeasca. Se-auzeau broaștele-n Broșteanca de-atâta tăcere. Autorul le-a procurat de la unu' din Siliștea-Gumești, din clanul lui Laureat. Pe-o bragă și-un castravete murat.
sâmbătă, 28 martie 2015
stam singur cu vîlcov
dormeau adânc gravurile de plumb
şi flori de plumb, şi aurar mormânt
stam singur cu vîlcov şi eram tâmp
şi scârţâiau rigipsele de plumb
dormea scorţos amorul meu defunct
pe flori de plumb şi-am început să-l frig
stam singuri între morţi şi era fric
şi atârnau desenele-n plumb.
--
lwww.facebook.com/nextval.currval
adresavali.blogspot.com
şi flori de plumb, şi aurar mormânt
stam singur cu vîlcov şi eram tâmp
şi scârţâiau rigipsele de plumb
dormea scorţos amorul meu defunct
pe flori de plumb şi-am început să-l frig
stam singuri între morţi şi era fric
şi atârnau desenele-n plumb.
--
lwww.facebook.com/nextval.currval
adresavali.blogspot.com
marți, 10 martie 2015
vineri, 6 martie 2015
braserie, cârciumă, plasmă
revăd fragmente din adaptări tv din
caragiale. la urma urmei, lumea lui
caragiale e superbă.
un ţap, o simigerie, mofturi, nişte străzi
desfundate, vorbe şi mult şomaj.
acum e chiar nasol. şi la covrigărie parcă eşti în război.
nu mai zic că nu mai există o braserie.
toate sunt cârciumi. cârciumi de gara
basarab cu plasmă şi fără wc şi aerisire.
ca dracu'.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
caragiale. la urma urmei, lumea lui
caragiale e superbă.
un ţap, o simigerie, mofturi, nişte străzi
desfundate, vorbe şi mult şomaj.
acum e chiar nasol. şi la covrigărie parcă eşti în război.
nu mai zic că nu mai există o braserie.
toate sunt cârciumi. cârciumi de gara
basarab cu plasmă şi fără wc şi aerisire.
ca dracu'.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
economia în teleorman
dic fază (ca s-o lămurim şi p-asta: dic vine
de la a dicli, fază vine de la reluări de faze,
o emisiune de pe vremuri sau de la faze
cu fazekash), deci, dic fază ce-am
descoperit azi, gândindu-mă la isă, ăla cu
frizeria. unul care produce mici mi-i vinde mie, mici
din carne proaspătă congelată moartă şi
ucisă din nou în abatoare UE, şi eu îi
cumpăr, dar nu cu banii mei, că eu ca
educator (un fel de vişinescu, dar altfel)
nu produc nimic şi salariul meu (salar, boc, grapini ş.a.) vine de la
stat, dar statu' n-
are bani pt că nu produce nimic, el îi are
de la producătorul procesator, deci,
producătorul îşi cumpără micii singur, ca
dracu', şi şi-i vinde scump şi sunt şi proşti,
cică oaie, dar e cal sau câine chinezesc, eu aşa ceva n-am văzut.
să-ţi vinzi marfa ta proastă scump.
ia-o, frate, gratis şi dă-o tot la porci ! m-oi
descurca eu.
şi pe urmă scrii că am comandat prea mult
pt dvs. pentru mine ? ai comandat pt. tine dar n-ai mai avut bani să cumperi.
nu trebuie să mai produci ! e inutil !
renunţă ! lasă-ţi copiii să vină la şcoală ! şi
fă economie de subzistenţă ! ieşi mai
câştigat.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
de la a dicli, fază vine de la reluări de faze,
o emisiune de pe vremuri sau de la faze
cu fazekash), deci, dic fază ce-am
descoperit azi, gândindu-mă la isă, ăla cu
frizeria. unul care produce mici mi-i vinde mie, mici
din carne proaspătă congelată moartă şi
ucisă din nou în abatoare UE, şi eu îi
cumpăr, dar nu cu banii mei, că eu ca
educator (un fel de vişinescu, dar altfel)
nu produc nimic şi salariul meu (salar, boc, grapini ş.a.) vine de la
stat, dar statu' n-
are bani pt că nu produce nimic, el îi are
de la producătorul procesator, deci,
producătorul îşi cumpără micii singur, ca
dracu', şi şi-i vinde scump şi sunt şi proşti,
cică oaie, dar e cal sau câine chinezesc, eu aşa ceva n-am văzut.
să-ţi vinzi marfa ta proastă scump.
ia-o, frate, gratis şi dă-o tot la porci ! m-oi
descurca eu.
şi pe urmă scrii că am comandat prea mult
pt dvs. pentru mine ? ai comandat pt. tine dar n-ai mai avut bani să cumperi.
nu trebuie să mai produci ! e inutil !
renunţă ! lasă-ţi copiii să vină la şcoală ! şi
fă economie de subzistenţă ! ieşi mai
câştigat.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
gunoi proaspăt, braconaj, teleormanu'-n lacrimi
cum, mă, nu e aia România arătată de
englezi ?
azi am vrut să fac nişte fotografii. orice:
ciori, pietre, crăci, fiare, pescari trişti.
orice. bă, indiferent de unghi în oricare
cadru apărea un pet de bere blondă, o doză, o caserolă de mici, o pungă, un
tampon, nişte chiloţi. mi-a fost imposibil să
fotografiez ceva.
m-am axat pe cer.
aţi fost pe vreun râu, pe vreo baltă ? e
cumplit. ştiţi cum se braconează ? e jale. aţi mers pe lângă vreo şcoală ?
aţi trecut pe lângă vreo bancă, pe lângă
vreo scară de bloc ?
parcă s-a strâns tot gunoiu' lumii.
în larg e-o barcă. nu e din România, dar
suntem pe-aproape.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
englezi ?
azi am vrut să fac nişte fotografii. orice:
ciori, pietre, crăci, fiare, pescari trişti.
orice. bă, indiferent de unghi în oricare
cadru apărea un pet de bere blondă, o doză, o caserolă de mici, o pungă, un
tampon, nişte chiloţi. mi-a fost imposibil să
fotografiez ceva.
m-am axat pe cer.
aţi fost pe vreun râu, pe vreo baltă ? e
cumplit. ştiţi cum se braconează ? e jale. aţi mers pe lângă vreo şcoală ?
aţi trecut pe lângă vreo bancă, pe lângă
vreo scară de bloc ?
parcă s-a strâns tot gunoiu' lumii.
în larg e-o barcă. nu e din România, dar
suntem pe-aproape.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
greaţă, gheaţă, turnare
cu ce m-am ales din greaţă ?
cu ce m-am ales din greaţă ?
ce-am furat, ce-am turnat
şi pe cine-am pus la gheaţă... a ! să nu uit: nu-mi place tudor giurgiu,
seamănă cu mihaela miroiu şi cu ana
bulai.
sunt aşa la suprafaţă. improvizează,
aproximează. un fel de nea piţi când
poartă ochelari. un fel de budescu. cine e budescu ?
puţină cultură n-ar strica.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
cu ce m-am ales din greaţă ?
ce-am furat, ce-am turnat
şi pe cine-am pus la gheaţă... a ! să nu uit: nu-mi place tudor giurgiu,
seamănă cu mihaela miroiu şi cu ana
bulai.
sunt aşa la suprafaţă. improvizează,
aproximează. un fel de nea piţi când
poartă ochelari. un fel de budescu. cine e budescu ?
puţină cultură n-ar strica.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
teleorman. peturi, doze, pungi, caserole
mii de peturi întâlnite-n cale, mii de
doze scofâlcite, pungi zburând, albe,
roşii, negre, sute de caserole plutind
pe ape, muştar sleit, cârnaţi rătăciţi, pe
stradă, la tv, la bufet, mii de geamuri
de microbuze, tramvaie, troleuri închise, mii de holuri vinete şi triste, mii
de clădiri de birouri cu suflet... un
MOMENT dăruit ţie, o şaorma cu damf
de motorină.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
doze scofâlcite, pungi zburând, albe,
roşii, negre, sute de caserole plutind
pe ape, muştar sleit, cârnaţi rătăciţi, pe
stradă, la tv, la bufet, mii de geamuri
de microbuze, tramvaie, troleuri închise, mii de holuri vinete şi triste, mii
de clădiri de birouri cu suflet... un
MOMENT dăruit ţie, o şaorma cu damf
de motorină.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
bacul în teleorman
gata, am găsit !
şi era lângă mal, dădeam în larg şi când
colo crăpcenii erau la rădăcina trestiei, la tulpină.
fiţi atenţi:
1. elevii trebuie să vină fizic la şcoală;
2. elevii trebuie să citească şi să scrie;
3. elevii trebuie să povestească ce au citit;
4. tot ei trebuie să găsească o boabă de
piper interesantă în cea mai insipidă,
incoloră şi inodoră oră. de ex., câte cuv.
pe minut emite profesorul sau profesorul o avea bicicletă ? ce fel de
? sau cum o fi la ştorobăneasa ? că de-acolo vine profesoru'.
5. după toate astea, fiind el relaxat şi
senin, elevu' nostru poate să ia bacu' şi,
dacă l-a luat, să treacă malu', că acolo trage mai bine, e mai multă
trestie şi apa mai adâncă.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
şi era lângă mal, dădeam în larg şi când
colo crăpcenii erau la rădăcina trestiei, la tulpină.
fiţi atenţi:
1. elevii trebuie să vină fizic la şcoală;
2. elevii trebuie să citească şi să scrie;
3. elevii trebuie să povestească ce au citit;
4. tot ei trebuie să găsească o boabă de
piper interesantă în cea mai insipidă,
incoloră şi inodoră oră. de ex., câte cuv.
pe minut emite profesorul sau profesorul o avea bicicletă ? ce fel de
? sau cum o fi la ştorobăneasa ? că de-acolo vine profesoru'.
5. după toate astea, fiind el relaxat şi
senin, elevu' nostru poate să ia bacu' şi,
dacă l-a luat, să treacă malu', că acolo trage mai bine, e mai multă
trestie şi apa mai adâncă.
--
de pe malurile apelor: vedea, teleorman, clăniţa, gârla lui iancu,
vîjiştea, gârla lui chiţă
facebook.com/nextval
adresavali.blogspot.com
joi, 5 martie 2015
Scrisoare deschisă către un elev mai tânăr
Tu crezi că școala te ține din drum. Tu crezi că profesorii tăi îți stau în cale.
Școala nu este o piatră pe care trebuie s-o sari sau s-o ocolești. Și chiar dacă ar fi, tot ți-ar rămâne în minte.
Eu nu sunt dușmanul tău, eu nu te țin într-o lesă, din care dacă ai scăpa, ai face prăpăd. Încerc să fiu un camarad de drum, cineva care te însoțește, căruia să-i spui, să-i povestești pe unde ai dori să mergi.
Școala nu este o închisoare, școala nu e un domiciliu obligatoriu. E doar un popas unde ți se spun povești la care tu poți vorbi mereu și poți zice: Hm ! Ce chestie !, Ca naiba !, Nu mai spune !, Fantastic !, Ce prostie !, N-ar fi rău !, Culmea !, dar pentru asta nu trebuie să urli și să țipi.
Dacă te-ai gândi că în acest popas ar fi util să te uiți și la tine, fără să te uiți pe tine, poate că popasul ar fi mai plăcut, mai distractiv. Poate că ți-ai mai odihni privirea obosită de căutarea continuă a hibelor în ceilalți.
Școala încearcă să-ți creeze un ritm, un timp al întrebărilor, un timp al râsului, al descoperirii de sine, prin tine și prin alții. Un timp al atenuării asperităților, un timp în care măcar câțiva țepi de arici să fie mai bonți, nu toți.
Școala e ca o partidă de pescuit. Chiar dacă nu prinzi nimic, tot ai rămas cu ceva. Ai aflat că-ți trebuie mai multă răbdare, mai multă inteligență, mai multă adecvare la mediu. Și ai mai aflat că nu toate zilele sunt la fel și că, dacă țipi un an an întreg, e aproape nenatural, neomenesc. Natura nu urlă în fiecare zi. Are înfățișări diferite.
Mulți dintre părinții voștri, dacă s-ar întoarce la școală, ar fi mai atenți. Atât. E suficient. Mai atenți cu ei, cu cei din jur, cu lumea.
Dacă școala te-ar ține din drum, ai putea prea bine s-o ocolești, s-o părăsești, dar oare ce știm noi să facem, ce vom reuși cu mâinile goale, fără nicio o unealtă, fără niciun rucsac cu un kit de supraviețuire inteligentă, bucuroasă ?
Rar se-ntâmplă să fim furați de un talent ieșit din comun și astfel, poate, să nu mai avem nevoie de nimic.
Așa că, dacă vei reuși să-ți petreci vremea la școală fără să te plictisești, deja ești mare. Când te plictisești înseamnă că ai uitat tehnica, dar îți poți aduce aminte. De ex., poți încerca, în timpii morți, să faci un proiect din tine. Să-ți alegi drumurile, apoi chiar drumul, poți să te desenezi cum vrei, încă ai timp, e un timp al construcției, un timp al modelării de sine. Alege lucruri, oameni, idei. Alege să gândești, să te proiectezi, să fii ! Alege să mergi, și nu să stai înțepenit ca la morgă, legându-te cu toate funiile refuzului și irosirii !
Fii în mișcare, caută, exersează, practică, descoperă-ți și dezvoltă-ți skills !
Fii în ascensiune, nu te bloca, nu muri de pe-acum, fii în expansiune, pleacă la drum, vei întâlni multe, vei câștiga, vei pierde, vei râde, vei plânge, vei afla, vei iubi, vei urî, vei fi viu !
Dar asta o poți faci fiind doar un pic mai atent, nu ești într-o cușcă. Nu fi o sălbăticiune închisă, fii liber, treaz, receptiv !
Și, dacă și răsfoiești câte o carte, e deja superb.
Îți recomand să începi cu cărțile subțiri, dar nu ușurele. Nu plictisesc și așa capeți mai ușor tehnica.
Alege să fii voluntar ! E un bun început.
Acum ai timp.
Consilier școlar
Valentin Nicolae
CN ”A. D. Ghica”
Școala nu este o piatră pe care trebuie s-o sari sau s-o ocolești. Și chiar dacă ar fi, tot ți-ar rămâne în minte.
Eu nu sunt dușmanul tău, eu nu te țin într-o lesă, din care dacă ai scăpa, ai face prăpăd. Încerc să fiu un camarad de drum, cineva care te însoțește, căruia să-i spui, să-i povestești pe unde ai dori să mergi.
Școala nu este o închisoare, școala nu e un domiciliu obligatoriu. E doar un popas unde ți se spun povești la care tu poți vorbi mereu și poți zice: Hm ! Ce chestie !, Ca naiba !, Nu mai spune !, Fantastic !, Ce prostie !, N-ar fi rău !, Culmea !, dar pentru asta nu trebuie să urli și să țipi.
Dacă te-ai gândi că în acest popas ar fi util să te uiți și la tine, fără să te uiți pe tine, poate că popasul ar fi mai plăcut, mai distractiv. Poate că ți-ai mai odihni privirea obosită de căutarea continuă a hibelor în ceilalți.
Școala încearcă să-ți creeze un ritm, un timp al întrebărilor, un timp al râsului, al descoperirii de sine, prin tine și prin alții. Un timp al atenuării asperităților, un timp în care măcar câțiva țepi de arici să fie mai bonți, nu toți.
Școala e ca o partidă de pescuit. Chiar dacă nu prinzi nimic, tot ai rămas cu ceva. Ai aflat că-ți trebuie mai multă răbdare, mai multă inteligență, mai multă adecvare la mediu. Și ai mai aflat că nu toate zilele sunt la fel și că, dacă țipi un an an întreg, e aproape nenatural, neomenesc. Natura nu urlă în fiecare zi. Are înfățișări diferite.
Mulți dintre părinții voștri, dacă s-ar întoarce la școală, ar fi mai atenți. Atât. E suficient. Mai atenți cu ei, cu cei din jur, cu lumea.
Dacă școala te-ar ține din drum, ai putea prea bine s-o ocolești, s-o părăsești, dar oare ce știm noi să facem, ce vom reuși cu mâinile goale, fără nicio o unealtă, fără niciun rucsac cu un kit de supraviețuire inteligentă, bucuroasă ?
Rar se-ntâmplă să fim furați de un talent ieșit din comun și astfel, poate, să nu mai avem nevoie de nimic.
Așa că, dacă vei reuși să-ți petreci vremea la școală fără să te plictisești, deja ești mare. Când te plictisești înseamnă că ai uitat tehnica, dar îți poți aduce aminte. De ex., poți încerca, în timpii morți, să faci un proiect din tine. Să-ți alegi drumurile, apoi chiar drumul, poți să te desenezi cum vrei, încă ai timp, e un timp al construcției, un timp al modelării de sine. Alege lucruri, oameni, idei. Alege să gândești, să te proiectezi, să fii ! Alege să mergi, și nu să stai înțepenit ca la morgă, legându-te cu toate funiile refuzului și irosirii !
Fii în mișcare, caută, exersează, practică, descoperă-ți și dezvoltă-ți skills !
Fii în ascensiune, nu te bloca, nu muri de pe-acum, fii în expansiune, pleacă la drum, vei întâlni multe, vei câștiga, vei pierde, vei râde, vei plânge, vei afla, vei iubi, vei urî, vei fi viu !
Dar asta o poți faci fiind doar un pic mai atent, nu ești într-o cușcă. Nu fi o sălbăticiune închisă, fii liber, treaz, receptiv !
Și, dacă și răsfoiești câte o carte, e deja superb.
Îți recomand să începi cu cărțile subțiri, dar nu ușurele. Nu plictisesc și așa capeți mai ușor tehnica.
Alege să fii voluntar ! E un bun început.
Acum ai timp.
Consilier școlar
Valentin Nicolae
CN ”A. D. Ghica”
Liceu, cimitir al libertății mele
Tot merg prin oraş şi aud lumea vorbind. Eu cred că e ameţită, altfel nu se explică.
Şi m-am gândit să clarificăm lucrurile o dată pentru totdeauna.
1. IPTE e industrial nr. 2, actualul A. I. Cuza, ăsta a fost și teoretic nr. 1;
2. RULMENTU' e industrial nr. 1, grup școlar tehnic nr. 1, actualul tehnologic nr. 1;
3. AGRICOL e industrial nr. 3, actualul tehnologic Nicolae Bălcescu;
4. Industrial nr. 4, teoretic nr. 3, actualul teoretic Contantin Noica; (aici e o chestie mai complicată. Construcţii era unde e pedagogic acum, dar în clădirea construcţiilor a fost şi industrial nr. 1, care s-a mutat lângă fabrica de rulmenţi.)
5. MF e matematică-fizică, actualul A. D. Ghica, dar ăsta a fost și teoretic nr. 3;
6. CONSTRUCŢII, e actualul pedagogic Mircea Scarlat sau nu se știe.
Să scrie cineva o istorie clară!
Vedeți dvs., din această încâlceală în buclă infinită noi nu mai ieșim.
Mie îmi plăceau mai mult denumirile vechi.
Veţi vedea. Arată foarte bine vizual, grafic.
Au ritm, cadenţă, sunt conforme cu adevărul. Sunt impecabile. Deci,
1. industrial nr. 1
2. industrial nr. 2
3. industrial nr. 3
4. industrial nr. 4
5. industrial nr. 5
6. industrial nr. 6.
Ceas. Fără pată. Ţuţ. După cum se poate observa e ca un zar. Șase fețe. Dai cu zaru' şi intri la ce cade, dai din nou şi vezi de unde ieşi.
De altfel, era prea multă confuzie. Noica era Nica, Dan Nica ?, sau, mai rău, Nice, Ghica era Gica, Gică Craioveanu sau Gică Hagi, una este Gica Hagi, în armânească, Scarlat era Scarlatină, Bălcescu era unul din clanul lui Kogălniceanu sau invers ş.a.m.d. Pe Cuza nu-l greşeau, dar A. I. dinaintea lui Cuza erau Adina Ioana, tu eşti campioana!
Pe-aici au trecut, Nelo, Calistrat Hogaș, Dimitrie Teleor, Teleor, Nelo, ține minte, Ion Chiru Nanov ș.a. Şi şi străzile lor sunt foarte frumoase: Griviţa Roșie, Filimon Sârbu, Carpaţi, Olga Bancic, Elena Pavel, Viitorului, Şoseaua Turnu-Măgurele, Dunării ş.a.
Închei prin a vă spune că:
Stau pe mal şi vine bacu'
S-a rupt lanţu' de iubire
Şi te-ai dus, of, amăgire
Şi nu-l iau nici eu acu'.
Valentin Nicolae
Şi m-am gândit să clarificăm lucrurile o dată pentru totdeauna.
1. IPTE e industrial nr. 2, actualul A. I. Cuza, ăsta a fost și teoretic nr. 1;
2. RULMENTU' e industrial nr. 1, grup școlar tehnic nr. 1, actualul tehnologic nr. 1;
3. AGRICOL e industrial nr. 3, actualul tehnologic Nicolae Bălcescu;
4. Industrial nr. 4, teoretic nr. 3, actualul teoretic Contantin Noica; (aici e o chestie mai complicată. Construcţii era unde e pedagogic acum, dar în clădirea construcţiilor a fost şi industrial nr. 1, care s-a mutat lângă fabrica de rulmenţi.)
5. MF e matematică-fizică, actualul A. D. Ghica, dar ăsta a fost și teoretic nr. 3;
6. CONSTRUCŢII, e actualul pedagogic Mircea Scarlat sau nu se știe.
Să scrie cineva o istorie clară!
Vedeți dvs., din această încâlceală în buclă infinită noi nu mai ieșim.
Mie îmi plăceau mai mult denumirile vechi.
Veţi vedea. Arată foarte bine vizual, grafic.
Au ritm, cadenţă, sunt conforme cu adevărul. Sunt impecabile. Deci,
1. industrial nr. 1
2. industrial nr. 2
3. industrial nr. 3
4. industrial nr. 4
5. industrial nr. 5
6. industrial nr. 6.
Ceas. Fără pată. Ţuţ. După cum se poate observa e ca un zar. Șase fețe. Dai cu zaru' şi intri la ce cade, dai din nou şi vezi de unde ieşi.
De altfel, era prea multă confuzie. Noica era Nica, Dan Nica ?, sau, mai rău, Nice, Ghica era Gica, Gică Craioveanu sau Gică Hagi, una este Gica Hagi, în armânească, Scarlat era Scarlatină, Bălcescu era unul din clanul lui Kogălniceanu sau invers ş.a.m.d. Pe Cuza nu-l greşeau, dar A. I. dinaintea lui Cuza erau Adina Ioana, tu eşti campioana!
Pe-aici au trecut, Nelo, Calistrat Hogaș, Dimitrie Teleor, Teleor, Nelo, ține minte, Ion Chiru Nanov ș.a. Şi şi străzile lor sunt foarte frumoase: Griviţa Roșie, Filimon Sârbu, Carpaţi, Olga Bancic, Elena Pavel, Viitorului, Şoseaua Turnu-Măgurele, Dunării ş.a.
Închei prin a vă spune că:
Stau pe mal şi vine bacu'
S-a rupt lanţu' de iubire
Şi te-ai dus, of, amăgire
Şi nu-l iau nici eu acu'.
Valentin Nicolae
Consilierea școlară. Copilul simte fulgerător
Consilierea şcolară trebuie să fie naturală, firească, umană.
Orice nuanţă de artificialitate se simte imediat, orice indiferenţă, grabă, orice tehnicism forţat se vede uşor.
Copilul simte fulgerător... cum să nu tresară la minciună, indiferenţă, înşelăciune?
Deși nu e întotdeauna așa! Copilul ia culoarea mediului în care trăiește.
Copilul e plastic (ca plastilina, se face și se desface, ia forme diferite, se caută), se modelează ușor. El capătă trăsăturile familiei sale, străzii sale, școlii, vremii.
Orice metodă, tehnică, procedeu care nu a fost însuşit(ă), care nu a devenit parte din noi nu ne este de niciun folos, mai mult dăunează. Mai bine utilizăm (cam barbar cuvântul) ce ne este la îndemână, ce stăpânim, ce este al nostru, chiar dacă nu sunt tehnici atât de sofisticate sau cu nume bombastice.
Ce este al nostru este viața noastră, ceea ce am văzut, având meseria asta e de presupus că am reflectat puțin, că odată cu trecerea timpului ne-am înțelepțit, ne-am trezit cât de cât, nu mai avem amețeala tinereții.
Poate că este uşor să îmbunătăţeşti starea generală psihică a unui copil, viaţa cuiva, dar multe îi sunt potrivnice... Mai ales când doar tu ești printre puţinele locuri neostile... multe altele fiind agresive, invazive, ultrasolicitante, neprielnice, nocive, toxice...
Nu este uşor însă să creezi un tonus bun când ţie îţi este cam indiferent, cam egal... când tu însuţi eşti artificial, când nu îţi este la îndemână să fii generos.
Fii generos ! Și fă-o repede ! Altfel te vei răzgândi. Fii darnic emoțional ! Oferă acum ! Bineînţeles că ar fi bine să fii vigilent, să fii posesorul celor mai bune metode, tehnici... să fii empatic, cald, benefic încă de la început și tot timpul.
Un cui îl poţi bate şi cu ură şi cu dragoste, şi înjurând şi rugându-te. Un copil nu poate fi ajutat decât cu dragoste.
Valentin Nicolae Consilier școlar CN ”A. D. Ghica”
Orice nuanţă de artificialitate se simte imediat, orice indiferenţă, grabă, orice tehnicism forţat se vede uşor.
Copilul simte fulgerător... cum să nu tresară la minciună, indiferenţă, înşelăciune?
Deși nu e întotdeauna așa! Copilul ia culoarea mediului în care trăiește.
Copilul e plastic (ca plastilina, se face și se desface, ia forme diferite, se caută), se modelează ușor. El capătă trăsăturile familiei sale, străzii sale, școlii, vremii.
Orice metodă, tehnică, procedeu care nu a fost însuşit(ă), care nu a devenit parte din noi nu ne este de niciun folos, mai mult dăunează. Mai bine utilizăm (cam barbar cuvântul) ce ne este la îndemână, ce stăpânim, ce este al nostru, chiar dacă nu sunt tehnici atât de sofisticate sau cu nume bombastice.
Ce este al nostru este viața noastră, ceea ce am văzut, având meseria asta e de presupus că am reflectat puțin, că odată cu trecerea timpului ne-am înțelepțit, ne-am trezit cât de cât, nu mai avem amețeala tinereții.
Poate că este uşor să îmbunătăţeşti starea generală psihică a unui copil, viaţa cuiva, dar multe îi sunt potrivnice... Mai ales când doar tu ești printre puţinele locuri neostile... multe altele fiind agresive, invazive, ultrasolicitante, neprielnice, nocive, toxice...
Nu este uşor însă să creezi un tonus bun când ţie îţi este cam indiferent, cam egal... când tu însuţi eşti artificial, când nu îţi este la îndemână să fii generos.
Fii generos ! Și fă-o repede ! Altfel te vei răzgândi. Fii darnic emoțional ! Oferă acum ! Bineînţeles că ar fi bine să fii vigilent, să fii posesorul celor mai bune metode, tehnici... să fii empatic, cald, benefic încă de la început și tot timpul.
Un cui îl poţi bate şi cu ură şi cu dragoste, şi înjurând şi rugându-te. Un copil nu poate fi ajutat decât cu dragoste.
Valentin Nicolae Consilier școlar CN ”A. D. Ghica”
Nu mai bâțâi din picioarele alea! Nu te mai foi atât! Copilul tău are ADHD?
Sigur are. Glumesc, desigur. Dar nu e de glumă.
Prima dată să încercăm să aflăm dacă are sau n-are.
Cel mai simplu mod este să te duci cu copilul tău la un psiholog sau la un consilier școlar și să-l întrebi: copilul meu are ADHD?
Dar poate nu vrei să mergi acum.
Așa că trebuie să încercăm să răspunzi la niște întrebări și sigur vei afla.
Dar ce este ADHD? Pur și simplu este o prescurtare banală a unor expresii/cuvinte care descriu niște comportamente vizibile, observabile.
Deci, Attention Deficit Hyperactivity Disorder, adică, deficit de atenție și tulburare hiperkinetică, mai clar spus: este vorba de neatenție, copilul nu poate sta atent, concentrat cum i se cere, cât i se cere și cât stau în medie ceilalți copii, și este hiperactiv, n-are stare, n-are astâmpăr, nu stă locului, se foiește, i se spune des: ”nu te mai ridica întruna de pe scaun!”, ”nu te mai foi atât!”, ”nu mai râcâi cu pixu' ăla banca!”, ”nu te mai întoarce!”, ”ce ai atâta de vorbit?”, ”ce tot cauți pe jos!”, ”te-agiți întruna! fii atent aici!”, ”n-ai fost la toaletă în pauză?”, ”cine a spart ghiveciul?”, ”de ce nu ți-ai făcut temele?”, ”cine a scris cu markeru' pe pereți?”, ”să-i spui mamei tale să vină la școală!”.
Și pentru a afla și mai bine dacă al nostru copil are ADHD ar fi bine să răspundem unor întrebări.
1. Are probleme de concentrare, este ușor de distras (un zgomot minor îl întrerupe)?
2. Neatent, visează cu ochii deschiși?
3. Iritabil, se supără, se enervează din orice?
4. Tinde să se prostească, să se copilărească excesiv?
5. Își pierde controlul des?
6. Acționează impulsiv, fără să gândească?
7. Are probleme cu învățătorii, profesorii, directorul școlii, cu dvs.?
8. Este furios?
9. Are probleme cu cel care are altă părere decât el?
10. Nu termină sarcinile de lucru pe care le-a început?
11. Este neascultător, rebel?
12. Țipă, urlă, dă din picioare?
13. Ar fi în stare de mai mult?
Păi ăsta e soțul meu! Soția mea! Șeful meu! Glumesc.
Aceste întrebări și multe altele fac parte din Wender Utah Rating Scale for the Attention Deficit Hyperactivity Disorder, scala de diagnosticare a ADHD...
Este evident că, dacă am răspuns afirmativ la întrebările de mai sus, e foarte probabil ca al nostru copil să aibă ADHD.
Bineînțeles că există nuanțe. De ex., nu toți copiii cu ADHD au dificultăți la matematică și probleme cu numerele.
În plus, trebuie să răspundem și la întrebarea dacă nu cumva și noi am fost la fel, gluma de mai sus n-a fost chiar o glumă, și, dacă am fost și noi cum este copilul nostru acum, e de presupus că ne moștenește. Ce trebuie să facem?
Atâta vreme cât aceste tulburări îi afectează viața de zi cu zi (performanțele școlare, relațiile cu ceilalți copii, cu învățătorii, cu profesorii ș.a.), ne afectează și pe noi, trebuie să încercăm să le rezolvăm, să le atenuăm, să le facem mai puține.
Primul pas este să schimbăm puțin lucrurile.
1. Pentru a îmbunătăți atenția și concentrarea ar fi bine să reducem posibilii factori de distragere. Nu stăm cu televizoru', laptopul, tableta, telefoanele, mp3 playerul deschise nonstop.
Le închidem pe toate. Însă copilu' cu ADHD iubește zgomotul, gălăgia, ”să fie gălăgie!”, așa că poate o muzică în surdină n-ar strica.
2. Ar fi bine să le creăm obiceiul de a fi ordonați, mese regulate, somn etc eventual să întocmim și liste cu ce avem de făcut.
3. Când este furios, impulsiv, agresiv poate să numere în gând până la 10, în timp ce respiră liniștit și profund. Bineînțeles că e util ca acest lucru să nu fie vizibil când este în colectivitate pentru că este prilej de ironii, de glume. ”Ce faci, mă, umfli atmosfera?”
4. Având foarte multă energie, ar fi foarte bine ca aceasta să fie focalizată, orientată către activități creative, recreative. Un hobby, la un club, la un sport.
5. Dacă are dificultăți școlare trebuie să încercăm să-i sporim respectul de sine, lăudându-i fiecare succes.
6. Trebuie să ne educăm noi înșine. Adică, să fim mai relaxați, mai ordonați, mai calmi, mai înțelegători, mai puțin iritabili.
7. Trebuie să facem o vizită unui psiholog sau unui consilier școlar. Întrebăm în școala unde suntem de consilierul școlar. Un sfat util este binevenit oricând.
8. A! Și să nu uit: nu mâncăm ciocolată și bem cola, într-o mână, ciocolata, în alta, cola, în buzunar, chipsurile, să ne taie greața, nu bem energizante. Că d-aia nu ne opresc nici ușile închise prin care vrem să trecem. ”N-ai văzut ușa? Un' te uiți? Voiai să treci prin ea?”
Valentin Nicolae
Prima dată să încercăm să aflăm dacă are sau n-are.
Cel mai simplu mod este să te duci cu copilul tău la un psiholog sau la un consilier școlar și să-l întrebi: copilul meu are ADHD?
Dar poate nu vrei să mergi acum.
Așa că trebuie să încercăm să răspunzi la niște întrebări și sigur vei afla.
Dar ce este ADHD? Pur și simplu este o prescurtare banală a unor expresii/cuvinte care descriu niște comportamente vizibile, observabile.
Deci, Attention Deficit Hyperactivity Disorder, adică, deficit de atenție și tulburare hiperkinetică, mai clar spus: este vorba de neatenție, copilul nu poate sta atent, concentrat cum i se cere, cât i se cere și cât stau în medie ceilalți copii, și este hiperactiv, n-are stare, n-are astâmpăr, nu stă locului, se foiește, i se spune des: ”nu te mai ridica întruna de pe scaun!”, ”nu te mai foi atât!”, ”nu mai râcâi cu pixu' ăla banca!”, ”nu te mai întoarce!”, ”ce ai atâta de vorbit?”, ”ce tot cauți pe jos!”, ”te-agiți întruna! fii atent aici!”, ”n-ai fost la toaletă în pauză?”, ”cine a spart ghiveciul?”, ”de ce nu ți-ai făcut temele?”, ”cine a scris cu markeru' pe pereți?”, ”să-i spui mamei tale să vină la școală!”.
Și pentru a afla și mai bine dacă al nostru copil are ADHD ar fi bine să răspundem unor întrebări.
1. Are probleme de concentrare, este ușor de distras (un zgomot minor îl întrerupe)?
2. Neatent, visează cu ochii deschiși?
3. Iritabil, se supără, se enervează din orice?
4. Tinde să se prostească, să se copilărească excesiv?
5. Își pierde controlul des?
6. Acționează impulsiv, fără să gândească?
7. Are probleme cu învățătorii, profesorii, directorul școlii, cu dvs.?
8. Este furios?
9. Are probleme cu cel care are altă părere decât el?
10. Nu termină sarcinile de lucru pe care le-a început?
11. Este neascultător, rebel?
12. Țipă, urlă, dă din picioare?
13. Ar fi în stare de mai mult?
Păi ăsta e soțul meu! Soția mea! Șeful meu! Glumesc.
Aceste întrebări și multe altele fac parte din Wender Utah Rating Scale for the Attention Deficit Hyperactivity Disorder, scala de diagnosticare a ADHD...
Este evident că, dacă am răspuns afirmativ la întrebările de mai sus, e foarte probabil ca al nostru copil să aibă ADHD.
Bineînțeles că există nuanțe. De ex., nu toți copiii cu ADHD au dificultăți la matematică și probleme cu numerele.
În plus, trebuie să răspundem și la întrebarea dacă nu cumva și noi am fost la fel, gluma de mai sus n-a fost chiar o glumă, și, dacă am fost și noi cum este copilul nostru acum, e de presupus că ne moștenește. Ce trebuie să facem?
Atâta vreme cât aceste tulburări îi afectează viața de zi cu zi (performanțele școlare, relațiile cu ceilalți copii, cu învățătorii, cu profesorii ș.a.), ne afectează și pe noi, trebuie să încercăm să le rezolvăm, să le atenuăm, să le facem mai puține.
Primul pas este să schimbăm puțin lucrurile.
1. Pentru a îmbunătăți atenția și concentrarea ar fi bine să reducem posibilii factori de distragere. Nu stăm cu televizoru', laptopul, tableta, telefoanele, mp3 playerul deschise nonstop.
Le închidem pe toate. Însă copilu' cu ADHD iubește zgomotul, gălăgia, ”să fie gălăgie!”, așa că poate o muzică în surdină n-ar strica.
2. Ar fi bine să le creăm obiceiul de a fi ordonați, mese regulate, somn etc eventual să întocmim și liste cu ce avem de făcut.
3. Când este furios, impulsiv, agresiv poate să numere în gând până la 10, în timp ce respiră liniștit și profund. Bineînțeles că e util ca acest lucru să nu fie vizibil când este în colectivitate pentru că este prilej de ironii, de glume. ”Ce faci, mă, umfli atmosfera?”
4. Având foarte multă energie, ar fi foarte bine ca aceasta să fie focalizată, orientată către activități creative, recreative. Un hobby, la un club, la un sport.
5. Dacă are dificultăți școlare trebuie să încercăm să-i sporim respectul de sine, lăudându-i fiecare succes.
6. Trebuie să ne educăm noi înșine. Adică, să fim mai relaxați, mai ordonați, mai calmi, mai înțelegători, mai puțin iritabili.
7. Trebuie să facem o vizită unui psiholog sau unui consilier școlar. Întrebăm în școala unde suntem de consilierul școlar. Un sfat util este binevenit oricând.
8. A! Și să nu uit: nu mâncăm ciocolată și bem cola, într-o mână, ciocolata, în alta, cola, în buzunar, chipsurile, să ne taie greața, nu bem energizante. Că d-aia nu ne opresc nici ușile închise prin care vrem să trecem. ”N-ai văzut ușa? Un' te uiți? Voiai să treci prin ea?”
Valentin Nicolae
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)